luni, 23 iulie 2012

Despre democraţie...sau lipsa ei

Mi-e şi lehamite să scriu asta, dar scriu, în speranţa că o să audă cineva.

Astăzi m-am lăsat pradă pasiunilor şi m-am băgat şi eu, naiv, într-o conversaţie, pe care am crezut-o civilizată, pe profilul de Facebook al unui fost coleg. Dar, se pare, comentariul meu a fost împotriva elogiilor aduse lui Traian Băsescu şi zdruncina argumentaţia în favoarea faptului că electoratul USL e compus doar din manelişti şi proşti, în timp ce electoratul lui nenea Băse e cult şi elitist. Dovada că nu e aşa? Maneaua lui Băse, o găsiţi pe You Tube. Deci, electorat manelist au ambele grupări. Aşadar, comentariul mi-a fost şters, căci nu dădea bine.

Democraţia, dragă fost coleg, nu se apără ştergând ceea ce nu e conform credinţei tale. Mă faceţi să îmi fie frică de voi şi mi-e teamă că în scurt timp o să ajung eu să fiu ştearsă, nu doar comentariul meu. Nu asta înseamnă democraţia. Democraţia ar trebui să însemne că putem discuta, că am dreptul să nu am dreptate şi tu ai obligaţia să mă asculţi şi responsabilitatea de a înţelege că sunt cetăţean al acestei ţări indiferent că ascult Mozart sau Guţă. Că am dreptul să ascult ce vreau. Nu cred că democraţia pe care o apărăm înseamnă că dacă ai două doctorate afară şi eu niciunul, votul tău valorează mai mult. Sau poate eu ar trebui să nu mai pot vota deloc? Nu ştiu nimic despre regimul lui Ceauşescu, dar bunul simţ îmi spune că cei care au murit atunci, au murit şi pentru ca eu să am dreptul de a nu fi de acord cu tine. Nu pentru democraţia elitelor, ci pentru democraţia aia în care omul de rând are dreptul să spună EU cred altfel decât tine.

Democraţia nu e Băse sau Ponta. Suntem (sau mai degrabă nu suntem) eu şi cu tine. Şi mai degrabă nu suntem atâta timp cât cei care nu sunt de acord cu noi trebuie şterşi sau atâta timp cât preferăm, cum am văzut pe Facebook, să mergem la picnic în loc de a ne exercita dreptul şi obligaţia democratică de a ne exprima votul, subminând însăşi mecanismul democratic pe care vrem să îl apărăm.

De dragul discuţiei, hai să spunem că eu o să votez DA, pentru simplul fapt că mi se pare că a plagia 100 de pagini şi a dormi mai mult e infinit mai puţin grav decât, spre exemplu: - a lovi un copil; - a fura sute de mii de euro din proiecte europene câştigate de membrii de partid analfabeţi care se trag de şireturi cu mai marii ţării, deşi proiectele lor nu au obiective; - a-ţi pune fata parlamentar european; - a susţine un fin care, primar fiind, dă ordin de a NU aduce urna mobilă acasă la oamenii care nu arată omului cu urna că a votat cu cine trebuie.

Sunt curioasă, o să mai putem discuta civilizat după o asemenea mărturisire?




2 comentarii:

  1. Cum adica sa votezi DA? Sau ma rog, CUM ADICA SA TE DUCI LA VOT!

    RUSINE DINU PATRICIU !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Huooo! Băsistule! Vezi că îţi şterg comentariul şi îţi dau şi spam! :)) :p

      Ștergere